Sunt insa aceste doamne cu povestile lor alese corect? Se potriveste povestea lor cu simtul ce-l reprezinta? M-a frapat foarte mult erotismul oarecum grosolan al povestii. Dupa cum spuneam, Nicolas era tare mandru ca el poate sa are si ca are pe cine (foarte ciudata aceasta exprimare). Eu insa, in pofida talentului sau si a calitatilor sale de amant, nu l-am prea agreat. Este infumurat, guraliv si oscileaza pe diferite fronturi, in functie de interesele sale. M-a cam mirat si comportamentul razgaiatei Claude le Viste, cea mai mare dintre fiicele lui Jean le Viste si Geneviève de Nanterre. Este mostenitoarea averii familiei, avand in vedere ca nu a avut frati ci doar surori, si totusi ea e gata sa riste totul pentru o pasiune. Are o mica “aventura” cu Nicolas (fara a-si pierde insa fecioria) si dezvolta un fel de obsesie pentru a finaliza ceea ce incepusera, cand stia foarte bine ca pentru a avea o casnicie cu un nobil bine ales de tatal sau trebuie sa fie pura. Daca va reusi sau nu eu nu va spun, caci ar fi bine sa cititi cartea, sa vedeti ce se intampla cu ea, cu fata tesatorului, cu fii bastarzi ai lui Nicolas. E o lectura usoara, placuta, cu detalii (dupa cum spunea Cristina aici) neobositoare, reusind sa te introduca in aerul epocii foarte usor. Mi-a placut mai mult senzualitatea pura, cuminte din Fata cu cercel de perla, nu-mi pare rau inca ca am citit si Doamna si licornul, devenind din ce in ce mai convinsa ca Chevalier are anumite calitatii scriitoricesti in ceea ce priveste relatarea faptelor din epoci apuse, reconstituirea “vietii” anumitor opere de arta.
Doamna si licornul
Titlu: Doamna si licornul Autor: Tracy Chevalier Editura: Polirom, 2005 Nr. pagini: 326 Imprumutata de la Mihaela Nota: 7/10 (Antet “furat” de la Bianca) A doua carte a autoarei Tracy Chevalier pe care o citesc aduce tot o reconstituire istorica in ceea ce priveste arta (in Fata cu cercel de perla am urmarit-o in Olanda pe urmele celebrului tablou), de aceasta data insa mergem la Paris de unde a pornit proiectul celor 6 tapiserii si pana la Bruxelles unde se presupune ca a fi fost tesute. Vazand tapiseriile in Musée National du Moyen Age din Paris, autoarea isi imagineaza geneza lor (cu ajutorul anumitor carti care o ajuta sa reconstituiasca drumul lor de la proiectare, tesere pana la stadiul actual), tesand ea la randu-i prin fire de poveste drumul lor. Povestea porneste de la Paris, in casa familiei nobile (titlu nobiliar cumparat) le Viste. In scena apare Nicolas des Innocets (nume atribuit datorita faptului ca locuia langa Cimitirul Inocentilor din Paris) – care, a propos, l-am cam antipatizat – un artist agreat de Curte si caruia i se incredinteaza pictura celor 6 tapiserii pe care nobilul Jean le Viste vrea sa le afiseze in Grand Salle a resedintei sale. De ce l-am antipatizat eu de la inceput? Fiindca este un fel de crai, dar macar de-ar fi fost unul tare frumos si realizat. Nu. El este un artist amarat care traieste intr-o camera de han, cu doi dinti lipsa dar cu pretentii de mare amant (vezi draga, el poate sa are de 2-3 ori pe noapte – m-a cam scandalizat acest termen). Succesiunea romanului este data de punctul de vedere al mai multor personaje, precum acest Nicolas si membri ai familiei le Viste (dintre care cea mai mare dintre fiicele familiei, Claude, care se indragosteste de acest artist), urmand ulterior firul la Bruxelles, unde aflam ce se ascunde in mintile familiei de tesatori (aici o cunoastem si pe Aliénor, fiica frumoasa dar oarba a tesatorului Georges de la Chapelle). Tapiseriile infatiseaza drumul seductiei licornului si cele 5 simturi ale omului: Vazul, Auzul, Mirosul, Gustul, Pipaitul, precum si povestile doamnelor din fiecare tapiserie in parte (in carte ni se dezvaluie, din perspectia lui Nicolas, dorintele personajelor feminine care vor fi reprezentate in pictura si ulterior in produsul teserii). Sunt insa aceste doamne cu povestile lor alese corect? Se potriveste povestea lor cu simtul ce-l reprezinta? M-a frapat foarte mult erotismul oarecum grosolan al povestii. Dupa cum spuneam, Nicolas era tare mandru ca el poate sa are si ca are pe cine (foarte ciudata aceasta exprimare). Eu insa, in pofida talentului sau si a calitatilor sale de amant, nu l-am prea agreat. Este infumurat, guraliv si oscileaza pe diferite fronturi, in functie de interesele sale. M-a cam mirat si comportamentul razgaiatei Claude le Viste, cea mai mare dintre fiicele lui Jean le Viste si Geneviève de Nanterre. Este mostenitoarea averii familiei, avand in vedere ca nu a avut frati ci doar surori, si totusi ea e gata sa riste totul pentru o pasiune. Are o mica “aventura” cu Nicolas (fara a-si pierde insa fecioria) si dezvolta un fel de obsesie pentru a finaliza ceea ce incepusera, cand stia foarte bine ca pentru a avea o casnicie cu un nobil bine ales de tatal sau trebuie sa fie pura. Daca va reusi sau nu eu nu va spun, caci ar fi bine sa cititi cartea, sa vedeti ce se intampla cu ea, cu fata tesatorului, cu fii bastarzi ai lui Nicolas. E o lectura usoara, placuta, cu detalii (dupa cum spunea Cristina aici) neobositoare, reusind sa te introduca in aerul epocii foarte usor. Mi-a placut mai mult senzualitatea pura, cuminte din Fata cu cercel de perla, nu-mi pare rau inca ca am citit si Doamna si licornul, devenind din ce in ce mai convinsa ca Chevalier are anumite calitatii scriitoricesti in ceea ce priveste relatarea faptelor din epoci apuse, reconstituirea “vietii” anumitor opere de arta.
Sunt insa aceste doamne cu povestile lor alese corect? Se potriveste povestea lor cu simtul ce-l reprezinta? M-a frapat foarte mult erotismul oarecum grosolan al povestii. Dupa cum spuneam, Nicolas era tare mandru ca el poate sa are si ca are pe cine (foarte ciudata aceasta exprimare). Eu insa, in pofida talentului sau si a calitatilor sale de amant, nu l-am prea agreat. Este infumurat, guraliv si oscileaza pe diferite fronturi, in functie de interesele sale. M-a cam mirat si comportamentul razgaiatei Claude le Viste, cea mai mare dintre fiicele lui Jean le Viste si Geneviève de Nanterre. Este mostenitoarea averii familiei, avand in vedere ca nu a avut frati ci doar surori, si totusi ea e gata sa riste totul pentru o pasiune. Are o mica “aventura” cu Nicolas (fara a-si pierde insa fecioria) si dezvolta un fel de obsesie pentru a finaliza ceea ce incepusera, cand stia foarte bine ca pentru a avea o casnicie cu un nobil bine ales de tatal sau trebuie sa fie pura. Daca va reusi sau nu eu nu va spun, caci ar fi bine sa cititi cartea, sa vedeti ce se intampla cu ea, cu fata tesatorului, cu fii bastarzi ai lui Nicolas. E o lectura usoara, placuta, cu detalii (dupa cum spunea Cristina aici) neobositoare, reusind sa te introduca in aerul epocii foarte usor. Mi-a placut mai mult senzualitatea pura, cuminte din Fata cu cercel de perla, nu-mi pare rau inca ca am citit si Doamna si licornul, devenind din ce in ce mai convinsa ca Chevalier are anumite calitatii scriitoricesti in ceea ce priveste relatarea faptelor din epoci apuse, reconstituirea “vietii” anumitor opere de arta.
