Din pacate YouTube-ul nu este tocmai generos in upload-uri. Am gasit insa doua piese, una a formatiei si o alta de pe un album solo al vocalistului ei, Gilmar Oprisan, artist mai putin cunoscut in ciuda unor colaborari cu nume mari ca Aura Urziceanu, Mircea Baniciu, s.a. Cat despre “Vocea Romaniei”, mi-a placut cam in aceeasi masura in care mi-a si displacut. Show-ului de televiziune nu am ce sa ii reprosez dar nu ma pot opri sa ma intreb cum ar fi fost acesta fara “gaselnita” numita Horia Brenciu. Omul isi merita banii cu prisosinta, fie si numai pentru replica prin care l-a atentionat pe Moga ca, atunci cand vorbesti despre “vocea si ambitusul” corect este “iti permit” si nu “iti permite” asa cum se, nefericit se exprimase acesta. Smiley, ok si el, Moga – un tanar care creste frumos desi cota de celebritate pe care a atins-o i-ar fi pierdut pe multi. El si-a pastrat capul pe umeri. La polul opus, Loredana – o artista care imbatraneste urat. Am retinut-o si pe ea cu exprimari gen, “Vrem sange proaspat sa ne excite”, “Te vreau, te vreau…” (insotita de miscari explicite), “In mine vei gasi ce vrea muschiul tau” (adresata unui tanar pe car e Brenciu il “momise” spunandu-i ca in el nu va gasi doar un antrenor ci si un prieten) si “Ti-a murit la intrare” (expresie care face orice comentariu inutil). Si ce nu mi-a mai placut a fost faptul ca majoritatea participantilor (cu trei exceptii, parca) erau de meserie “solisti vocali” de nivel nunti si carciumi de cartier. Slabuti, comuni, de duzina. Si la capitolul achizitii tot Brenciu a fost cel care punctat. Gata cu asta. E week-end si, in principiu avem timp de muzica. Va ofer “Colindul colindelor” al lui Oprisan, “Nashpa Sound”(care, fiind inregistrare live chiar se aude putin naspa) si amintitul mai sus “Daca vrei” – Celelalte cuvinte.
Muzica-gogonele-muzica
Mi-am inceput ziua de ieri in imperiul muzicii, urmarind la cafea un material pe TVR 2 cu Raul Dudnic, am terminat-o cu “Vocea Romaniei”. Intre cele doua momente, intermezzo-ul mult mai prozaic al pusului de muraturi . All day long. Dar sa o iau cu inceputul, facand ceea ce constat ca se intampla destul de des in ultimul timp – si nu prea cred ca asta e de bine , adica laudandu-ma ! Am avut sansa sa il cunosc si sa stau de vorba pret de vreun sfert de ora cu Raul Dudnic. Domnia sa cu siguranta nu isi mai aminteste de mine si nici de acel sfert de ora, eu insa sunt obligat sa tin minte asta. Rareori ti se intampla in viata sa cunosti oameni care desi sunt extrem de talentati, extrem de implicati in tot ceea ce fac si care insufletesc totul in jurul lor cu fiecare cuvant si cu fiecare gest mentinandu-se totodata in limitele unui bun simt si-a unei modestii care sunt rara avis prin showbizul autohton. Ii auzi vorbind si-ti vine sa-i rogi sa vorbeasca suficient de rar pentru a avea timpul sa memorezi tot ceea ce iti spun si sa … nu se mai opreasca. Pentru cei carora numele nu le spune nimic, Raul Dudnic a fost, inainte de a lua drumul Canadei, basistul trupei Cargo, o trupa tare, tare draga mie. Eram printre ciudatii care apreciau mai mult “Cargo” si “Daca vrei” a celor de la “Celelalte Cuvinte”, decat “Iris” volumele II si III mirosind discret a “AC DC” si “Iron Maiden” sau sunetul un pic prea comercial pentru gustul meu al “Compact”-ului si “Holograf”-ului. Dar sa ne intoarcem la Raul Dudnic. Canada nu l-a putut tine departe de muzica. Pe langa faptul ca realizeaza emisiuni radio si tv si scrie in presa comunitatii romanesti din Toronto, am aflat ca este sufletul unei trupe cu componenta 100% romaneasca, “Nashpa Sound”. Din pacate YouTube-ul nu este tocmai generos in upload-uri. Am gasit insa doua piese, una a formatiei si o alta de pe un album solo al vocalistului ei, Gilmar Oprisan, artist mai putin cunoscut in ciuda unor colaborari cu nume mari ca Aura Urziceanu, Mircea Baniciu, s.a. Cat despre “Vocea Romaniei”, mi-a placut cam in aceeasi masura in care mi-a si displacut. Show-ului de televiziune nu am ce sa ii reprosez dar nu ma pot opri sa ma intreb cum ar fi fost acesta fara “gaselnita” numita Horia Brenciu. Omul isi merita banii cu prisosinta, fie si numai pentru replica prin care l-a atentionat pe Moga ca, atunci cand vorbesti despre “vocea si ambitusul” corect este “iti permit” si nu “iti permite” asa cum se, nefericit se exprimase acesta. Smiley, ok si el, Moga – un tanar care creste frumos desi cota de celebritate pe care a atins-o i-ar fi pierdut pe multi. El si-a pastrat capul pe umeri. La polul opus, Loredana – o artista care imbatraneste urat. Am retinut-o si pe ea cu exprimari gen, “Vrem sange proaspat sa ne excite”, “Te vreau, te vreau…” (insotita de miscari explicite), “In mine vei gasi ce vrea muschiul tau” (adresata unui tanar pe car e Brenciu il “momise” spunandu-i ca in el nu va gasi doar un antrenor ci si un prieten) si “Ti-a murit la intrare” (expresie care face orice comentariu inutil). Si ce nu mi-a mai placut a fost faptul ca majoritatea participantilor (cu trei exceptii, parca) erau de meserie “solisti vocali” de nivel nunti si carciumi de cartier. Slabuti, comuni, de duzina. Si la capitolul achizitii tot Brenciu a fost cel care punctat. Gata cu asta. E week-end si, in principiu avem timp de muzica. Va ofer “Colindul colindelor” al lui Oprisan, “Nashpa Sound”(care, fiind inregistrare live chiar se aude putin naspa) si amintitul mai sus “Daca vrei” – Celelalte cuvinte.
Din pacate YouTube-ul nu este tocmai generos in upload-uri. Am gasit insa doua piese, una a formatiei si o alta de pe un album solo al vocalistului ei, Gilmar Oprisan, artist mai putin cunoscut in ciuda unor colaborari cu nume mari ca Aura Urziceanu, Mircea Baniciu, s.a. Cat despre “Vocea Romaniei”, mi-a placut cam in aceeasi masura in care mi-a si displacut. Show-ului de televiziune nu am ce sa ii reprosez dar nu ma pot opri sa ma intreb cum ar fi fost acesta fara “gaselnita” numita Horia Brenciu. Omul isi merita banii cu prisosinta, fie si numai pentru replica prin care l-a atentionat pe Moga ca, atunci cand vorbesti despre “vocea si ambitusul” corect este “iti permit” si nu “iti permite” asa cum se, nefericit se exprimase acesta. Smiley, ok si el, Moga – un tanar care creste frumos desi cota de celebritate pe care a atins-o i-ar fi pierdut pe multi. El si-a pastrat capul pe umeri. La polul opus, Loredana – o artista care imbatraneste urat. Am retinut-o si pe ea cu exprimari gen, “Vrem sange proaspat sa ne excite”, “Te vreau, te vreau…” (insotita de miscari explicite), “In mine vei gasi ce vrea muschiul tau” (adresata unui tanar pe car e Brenciu il “momise” spunandu-i ca in el nu va gasi doar un antrenor ci si un prieten) si “Ti-a murit la intrare” (expresie care face orice comentariu inutil). Si ce nu mi-a mai placut a fost faptul ca majoritatea participantilor (cu trei exceptii, parca) erau de meserie “solisti vocali” de nivel nunti si carciumi de cartier. Slabuti, comuni, de duzina. Si la capitolul achizitii tot Brenciu a fost cel care punctat. Gata cu asta. E week-end si, in principiu avem timp de muzica. Va ofer “Colindul colindelor” al lui Oprisan, “Nashpa Sound”(care, fiind inregistrare live chiar se aude putin naspa) si amintitul mai sus “Daca vrei” – Celelalte cuvinte.
in pragul inserarii, apasat de-nsingurare, Si insufletit de vise, mi se face dor de mare, Cand simt ca n-am loc in lume si nu am un’ sa ma duc Si cand muzica intreaga se cuprinde-n cant de cuc Iar cand anuntata noapte ma ameninta c-o vraja Si cand pasul mi l-as pierde intr-un dans amorf pe plaja Cand ma spal pe corp cu norii si ma culc pe pat de frunze Invelindu-ma cu aripi de cuvinte moi, difuze, Cand ma satur cu poeme si-mi sting setea cu-armonii Dansand blues cu curcubeul peste norii cenusii, Si cand uit si cum ma cheama dar imi amintesc lumina Si imi plange-n suflet gandul in duete cu gradina, Atunci clar, din doua-i una : ori mi-e dor de mor de-o doamna Ori mi-a stat ceasul in vara desi-n calendar … e toamna !
