Lucid

Toata lumea vorbeste cu nesat despre orbul care vede si tace si despre omul ce striga lumii vad!, dar in fapt nu vede mai nimic. E o tema interesanta, indelung dezbatuta si nu doar dintr-un unic unghi de…vedere. Acum trecuta exaltarea momentului si inceput fiind drumul (anevoios pe alocuri) consolidarii iubirii ce-am primit, nu pot sa nu ma gandesc la orbirile noastre de toate zilele si la nerecunoasterea adevarului, atunci cand ni se infatiseaza. Ma gandeam cat de tare trebuie sa-ti fie credinta si dorinta de a fi in biserica incat sa nu te dea inapoi mama care si-a palmuit fiica dupa ceafa imediat ce-a trecut Vineri pe sub masa-mormant pentru ca odrasla facuse nu-stiu-ce greseala la numaratul lumanarilor, ori doamnele care se sarutau cu nesat pe obraz langa tine la inconjurarea de trei ori a bisericii povestind sub umbrela despre copiii plecati la munca in strainatate sau despre felul de drob pregatit cu o seara in urma. N-aveai cum sa nu le vezi ori sa nu le auzi… Intr-un fel iti plangea sufletul, dar crezi cumva ca tu ai credinta mai multa ca ele? Ei as! Nu te gandi asa, ca nu ai! Si tie iti venea sa sari intr-un picior de bucurie ca ai reusit nu-stiu-ce traversare, iar gandul ti se ducea adesea la prietenii suferinzi pentru care nu conteneai sa te rogi. Nu esti DELOC altfel decat ceilalti! Sa nu te crezi mai isteata, mai frumoasa, mai cuminte, mai in pocainta ori mai… speciala decat ei. Esti exact la fel sau chiar mai rau. Dar asta nu trebuie sa te impiedice sa iubesti, sa crezi si sa nadajduiesti. Toate despartirile dor. Cine spune ca nu, minte. Chiar si atunci cand despartirea vine pentru ca asa ai considerat tu necesar ori potrivit. Lasa-le sa te doara un timp… haotic la inceput, dupa aceea cuminte. Fa din pumnul de ace din suflet un ghem si da-l Lui sa sufle Iubire, Ocrotire si Indurare peste el. Abia apoi adaposteste-l cu sarg in inima-ti calda.