Revista Pamflet

Desi in ultimul timp n-am putut sa scriu la fel de des… Mi-am dat seama ca nu postul despre Mircea Badea e problema mea… ci cel despre generatia emo.  Mircea Badea nu valoreaza absolut nimic in cariera mea de bloggeritza (ironic vorbind). Ieri traficul meu a fost 1000 intr-o perioada in care 500 era cam maximul avand in vedere ca nu prea scriu si nici pe messenger nu prea stau. Copilasii intra pe blog, se contrazic, imi lasa mesaje pozitive sau negative… Pentru asta le multumesc… si cand o sa creasca o sa-mi dea dreptate si o sa rada de vremurile alea: Bey ce patetici eram…. Eram ieri la motoare dupa schitza de schitza… usor obosita si ma intinsesem eu pe perna la separeu, amicii mei se tot agitau, se salutau cu lumea, zapacel se juca bile-bile… iar eu ma holbam la copii zic copii pentru ca sunt mai mici decat mine cu 10 ani, 5 ani… sau 12 ani parintii lor nu stie ca sunt pe motoare… nici o panica ca si ai mei credeau ca sunt in laptarie :)) ei stau pe motoare se pupa, rad se dau in spectacol etc etc si la un momendat dispar brusc…. cand se termina orele banuiesc. Sunt amuzanti pentru mine…. nu-i dispretzuiesc, pe manelistii in dispretzuiesc trebuie sa recunosc… cand vad un manelist simt ca populatia tzarii mele e compusa de multi oameni f prosti. Acum sunt iar obosita si as admira niste emo kids. Am auzit de fata emo care s-a sinucis si avea doar 12 ani… nu-i pacat mey copii? Si eu ma emotionez dar nu trist… eu ma umplu de fericire si de zambet cand ma emotionez… ma emotioneaza arta, ma emotioneaza momentele in care se uita la mine si zambeste doar pentru ca exist, ma emotioneaza multe lucruri frumoase… emotia trebuie legata de bucurie… nu pot spune ca ma emotionez cand imi prin prietenul cu alta… atunci ma super enervez, sau plang, sau ma inchid in mine… dar in nici un caz nu ma simt emotionata ci tradata… PS: Daca te prind cu alta asta e tu stii ca oricum sunt mai buna decat oricare alta