Revista Pamflet

Sa nu-ti crape inima de ciuda pentru beneficiul de a fi locuitor al mindrelor plaiuri mioritice? De cite ori incerc sa mai iau pulsul mersului lucrurilor din tara asta nu gasesc, fir-ar sa fie, nici cit negru sub unghie, vreun semn dinspre… luminita de la capatul tunelului. Asa ca ratingul meu acordat sperantei trecind dinspre prudent prin negativ s-a cam izbit de gard. Da, speranta moare ultima, veti spune, dar eu v-as invita deja la… reanimare. Speranta zace monitorizata de aparate si pe afara aud ca se cauta un popa… Numai astazi am frunzarit o caciula de stiri si la cite mi s-au reconfirmat am dat cu ea de pamint. Nu ma indoiesc ca praful iscat ar deranja cu ceva vreo inalta si bucalata ori blond-cirliontata fata guvernamentala. In privinta vreunui Popeye, Fat Frumos sau Tom Motanul nici atit. Si unii si altii isi vad cu sirg de cirliontii lor si de jocul de-a desenele animate cu romanii. Trec stirile astea in revista, inainte de somn usor si le voi compara, poate, peste citeva luni, cu altele. Si uite cum am aflat ca Prezidentialele muta punctul maxim al crizei in ianuarie 2010? (asta ca un dus rece pentru cei care dupa o vara ratata de criza mai spera macar la niste Sarbatori… fericite!), ca, paradoxal romanii realizeaza ca guvernul nu-i in stare nici macar coruptia s-o dovedeasca, dar cu toate astea, vor vota la fel! Desigur, cu Prim-Presedintele de Partid si de Stat! Mai departe am aflat ca ministerul pastorit de Ridzi (si nu a fost o Ridzigate!) ar mai fi cheltuit in… imberba-i existenta vreo 800.000 de euro pe ochi frumosi in acelasi timp in care firmele private, oneste, care inca le mai umplu bugetofagilor portofelele si le satisfac nababilor labartati in fotolii pufoase poftele si reveriile, mor ca mustele lovite cu pliciul! In pura traditie romaneasca ma astept sa asist si la ultimul act al punerii la pamint a Romaniei, si anume jumulirea cu sisu' si a ultimelor fire de carne de pe pielea-i intinsa deja la soare pe gard. Iar pentru toate astea, adevaru-i ca nu-ti trebuie prea multa minte, trebuie doar sa fii nativ inzestrat cu mitocania si descurcareala dimbovitene sau e suficient si-un bob de mazare (cu toate scuzele de rigoare!). Si de ce spuneam ca mi-a venit sa dau cu caciula de pamint? Pai mai vad ca in vreme ce stimatii nostri guvernanti habar n-au pe ce lume traiesc, altii tac si fac! Lituanienii, de pilda, taie la greu, inca o data, din salariile parlamentarilor si judecatorilor fara sa-i intoarca din drum vreo instanta sau vreun drept dobindit anterior! Iar ungurii pe care-i cainam acum citeva luni ca vai de capul lor ce criza indura ne-au luat-o din nou inainte prin masurile puse la punct de un guvern tehnocrat responsabil! Si daca cineva se mai leagana in dulcea iluzie a unor vesti bune din State care sa ne scoata si pe noi la liman, iata ca nu ar prea fi cazul sa privim cu prea multa incredere in zare… Mai avem noi o vorba: Sa nu-ti dea Domnul cite poti duce!. Tare mi-e ca si vorba asta a ajuns cu cutitul la os… Si daca oi fi eu azi prea pesimist, mai vorbim la iarna, dupa ce se vor fi terminat de mult atit laptucile cit si euforia electorala si vor fi ramas din doi doar… datoriile! P.S. – Iron Maiden n-au, desigur, nicio treaba cu asta. Poate doar ca o necesara si postmoderna terapie. Oricum fi o ironie, nu-i asa, sa mai spuna cineva ca ii este frica de… intuneric in Romania, mai ales acum cu eclipsa asta! About these ads Rate this: Share this: Mai mult Like this: Like Incarc...