A… depasit si el limita. Rusine neaosa, romaneasca. Tot aia ar fi fost daca fundu' ala cu pasaport diplomatic ar fi fost vopsit in tricolor… Din ipocrizia zilei n-au lipsit nici primele de vacanta ale unor bugetofagi solidari, colateral desigur, cu criza. Si daca as mai cauta, as mai gasi citeva pagini cu asemenea elemente care ne fac noua, romanilor, o zi obisnuita. Si am auzit ca ni s-au instalat si europarlamentarii, placinte cu cite sapte mii de euro de… caciula. Nu e bine. Nu e bine cum pun problema. Ar fi trebuit sa incep… invers. Nu-i asa ca ar fi fost mult mai nimerit sa vorbesc in primul rind, azi, despre revenirea admirabilului Cristi Minculescu si a Irisului sau pe care Dumnezeu l-a tinut in poala, poate, si cu gindul nostru? Sau poate ar fi fost mai bine sa scriu ca Nightwish revin, iata, in Romania sa ne mai infioare, sa ne mai schimbe tonusul, tonalitatile, un pic? Ah, si sigur ar fi trebuit sa incep cu ziua uneia dintre iubitele mele usor graseiate: Franta, mon amour! Iubita aceea romantica, poeta, alintata, frumoasa – fidela, cred! – visata si, mereu prea putin mingiiata, pe o banca pe malul Senei! Dar, data viitoare, voi face altfel!… Daca nu o sa uit, ca noi toti… About these ads Rate this: Share this: Mai mult Like this: Like Incarc...
Ipocrizii cotidiene cu Ana Pauker in sifonier. Iubiri
O zi obisnuita, privind cu masura ipocriziilor romanesti cotidiene. Ar trebui sa ma declar satisfacut sau sa ma mir, poate, fiindca madam Ridzi a demisonat? Ar trebui sa vad in asta o proba de moralitate a unui exponent al mindrei noastre clase politice si tinara pe deasupra? Poate ca da, ar trebui sa ma multumesc cu asta si sa uit si de aia 700.000 euro bine investiti. Paguba-n ciuperci, nu-i asa? Nu, nu ma asteptam nici pe departe la un Ridzigate, adica un scandal care sa miste un fir de par de pe… chelia presedintelui. Intr-un fel insa ma asteptam ca acesta sa o sacrifice ridicind-o la statura de martira pe crucea meschinelor interese ale trusturilor de presa. Nu am vazut o expresie mai deplina a complicitatii unei tabere politice decisa sa-si apere onoarea si interesele cu pretul de a-i face pe toti cei din asistenta prosti in fata! Halucinant! Remarc aici insa felul in care Basescu s-a decis sa declare, balmajit, razboi crizei morale, criza cu doar doi parteneri(!) – la care nu este complice, nu-i asa?! – sa dezbrace de sus pina jos lasitatile, cirdasiile, hotiile de care suferim in solidaritate, sa ne arate virful aisbergului scotind si scheletul Anei Pauker din sifonier. Partitura nu e noua si e cintata fals iar vina aruncata in spatele mass-media va duce la un deznodamint previzibil. Nimeni nu a cistigat razboiul cu presa. Sau om fi noi mai altfel? Tot astazi, pe aceleasi culmi ale ipocriziei, Mircea Geoana a dat-o pe cultura si a inchiriat harul trupei de teatru a lui Dan Puric (e o discutie de ce acest om nou si purtat pe umeri ca o icoana a moralitatii a acceptat acest aranjament… financiar!) pentru a-si sarbatori ziua de nastere la Bulandra. Ipocrizie fiindca aceasta modesta sarbatorire cu multa lume culturala se intimpla cam in aceeasi nota in care Geoana spune, grav, senin, ca guvernul actual – nu, nu are nicio treaba, nicio atingere cu el! – nu este capabil, dupa sase luni, sa tina tara in friu. Azi am mai vazut un consul libidinos in fundu' gol prins intr-un amantlic cu o juna basarabeanca, de risul moldovenilor lui Voronin si ai lumii intregi. A… depasit si el limita. Rusine neaosa, romaneasca. Tot aia ar fi fost daca fundu' ala cu pasaport diplomatic ar fi fost vopsit in tricolor… Din ipocrizia zilei n-au lipsit nici primele de vacanta ale unor bugetofagi solidari, colateral desigur, cu criza. Si daca as mai cauta, as mai gasi citeva pagini cu asemenea elemente care ne fac noua, romanilor, o zi obisnuita. Si am auzit ca ni s-au instalat si europarlamentarii, placinte cu cite sapte mii de euro de… caciula. Nu e bine. Nu e bine cum pun problema. Ar fi trebuit sa incep… invers. Nu-i asa ca ar fi fost mult mai nimerit sa vorbesc in primul rind, azi, despre revenirea admirabilului Cristi Minculescu si a Irisului sau pe care Dumnezeu l-a tinut in poala, poate, si cu gindul nostru? Sau poate ar fi fost mai bine sa scriu ca Nightwish revin, iata, in Romania sa ne mai infioare, sa ne mai schimbe tonusul, tonalitatile, un pic? Ah, si sigur ar fi trebuit sa incep cu ziua uneia dintre iubitele mele usor graseiate: Franta, mon amour! Iubita aceea romantica, poeta, alintata, frumoasa – fidela, cred! – visata si, mereu prea putin mingiiata, pe o banca pe malul Senei! Dar, data viitoare, voi face altfel!… Daca nu o sa uit, ca noi toti… About these ads Rate this: Share this: Mai mult Like this: Like Incarc...
A… depasit si el limita. Rusine neaosa, romaneasca. Tot aia ar fi fost daca fundu' ala cu pasaport diplomatic ar fi fost vopsit in tricolor… Din ipocrizia zilei n-au lipsit nici primele de vacanta ale unor bugetofagi solidari, colateral desigur, cu criza. Si daca as mai cauta, as mai gasi citeva pagini cu asemenea elemente care ne fac noua, romanilor, o zi obisnuita. Si am auzit ca ni s-au instalat si europarlamentarii, placinte cu cite sapte mii de euro de… caciula. Nu e bine. Nu e bine cum pun problema. Ar fi trebuit sa incep… invers. Nu-i asa ca ar fi fost mult mai nimerit sa vorbesc in primul rind, azi, despre revenirea admirabilului Cristi Minculescu si a Irisului sau pe care Dumnezeu l-a tinut in poala, poate, si cu gindul nostru? Sau poate ar fi fost mai bine sa scriu ca Nightwish revin, iata, in Romania sa ne mai infioare, sa ne mai schimbe tonusul, tonalitatile, un pic? Ah, si sigur ar fi trebuit sa incep cu ziua uneia dintre iubitele mele usor graseiate: Franta, mon amour! Iubita aceea romantica, poeta, alintata, frumoasa – fidela, cred! – visata si, mereu prea putin mingiiata, pe o banca pe malul Senei! Dar, data viitoare, voi face altfel!… Daca nu o sa uit, ca noi toti… About these ads Rate this: Share this: Mai mult Like this: Like Incarc...
