In mass media, femeia grasa este doar grasana ridicola din scenele comice, soata obsedata, soacra antipatica care nu greseste niciodata o inalbire, gospodina mandra in mod stupid de rufele ei albe. Iata deci ca un fapt pozitiv in sine, contestatia rolului gospodinei satisfacuta de arta ei culinara si fara alte probleme decat lupta pentru aparenta curatenie, devine negatia posibilitatiulor de a exista cu cateva kilograme in plus. Pentru Elena Raso, imigranta din Calabria, femeia ideala nu putea fi decat aceea aratata de publicitatea tuturor lucrurilor pe care ea nu le avusese niciodata.” Reamintesc faptul ca aceasta carte a fost publicata in anul 1977. Si uite cum au trecut fix 30 de ani si acest stereotip al „femeii snur” sau al masurilor ideale 90-60-90 nu este „demodat” ci, din contra, este din ce in ce mai exploatat si impus ca model femeilor din lumea intreaga, catre mass media si nu numai. Pasez leapsa Elliadei, Corinei, ChriSmillei, Fetei-Care-Nu-Iubeste, lui Blur si lui Bastylica. P.S.: Multumesc Pisicuto pentru ca m-ai lasat sa „fur” subiectul de pe blogul tau
Leapsa de la pagina 123
Astazi am tras cu ochiul pe blogul Pisicutei-Smechere-Care-Fumeaza (SmokingCoolCat) si mi-am permis sa preiau o leapsa, chiar daca nu mi-a fost pasata. Deh, un mic bagator in seama ce sunt si eu. Mi-am permis sa raspund si eu la cerinta acesteia, pentru ca mi s-a parut super interesanta si haioasa. In plus, chiar astazi am primit prin posta, o carte comandata online la un anticariat, din Constanta. Mi-a recomandat-o EL. Carol Roman – „Tu, la confluenta cu ceilalti”(Editura Albatros, 1977) O am exact langa mine, pe birou si abia astept sa incep sa o savurez. EL mi-a recomandat-o, spunandu-mi: „e perfecta pentru tine”. Nu stiu inca daca este de bine sau nu urarea, dar promit ca o sa va spun ce parere am despre carte. Revenind la leapsa, instructiunile sunt urmatoarele: 1. Ia cartea care este cel mai aproape de tine. 2. Deschide-o la pagina 123. 3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza. 4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni. 5. Nu indrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”. 6. Da mai departe leapsa la alti 6 prieteni. A 5-a propozitie, de la pagina 123, din „Tu, la confluenta cu ceilalti”, este: „Prin prisma modelelor pe care mass media le propune si le impune.” Urmatoarele 4 propozitii: „Ziarele, cinematograful, televiziunea, publicitatea nu arata niciodata femei grase si fericite, grase si iubite, grase si cu succes. In mass media, femeia grasa este doar grasana ridicola din scenele comice, soata obsedata, soacra antipatica care nu greseste niciodata o inalbire, gospodina mandra in mod stupid de rufele ei albe. Iata deci ca un fapt pozitiv in sine, contestatia rolului gospodinei satisfacuta de arta ei culinara si fara alte probleme decat lupta pentru aparenta curatenie, devine negatia posibilitatiulor de a exista cu cateva kilograme in plus. Pentru Elena Raso, imigranta din Calabria, femeia ideala nu putea fi decat aceea aratata de publicitatea tuturor lucrurilor pe care ea nu le avusese niciodata.” Reamintesc faptul ca aceasta carte a fost publicata in anul 1977. Si uite cum au trecut fix 30 de ani si acest stereotip al „femeii snur” sau al masurilor ideale 90-60-90 nu este „demodat” ci, din contra, este din ce in ce mai exploatat si impus ca model femeilor din lumea intreaga, catre mass media si nu numai. Pasez leapsa Elliadei, Corinei, ChriSmillei, Fetei-Care-Nu-Iubeste, lui Blur si lui Bastylica. P.S.: Multumesc Pisicuto pentru ca m-ai lasat sa „fur” subiectul de pe blogul tau
In mass media, femeia grasa este doar grasana ridicola din scenele comice, soata obsedata, soacra antipatica care nu greseste niciodata o inalbire, gospodina mandra in mod stupid de rufele ei albe. Iata deci ca un fapt pozitiv in sine, contestatia rolului gospodinei satisfacuta de arta ei culinara si fara alte probleme decat lupta pentru aparenta curatenie, devine negatia posibilitatiulor de a exista cu cateva kilograme in plus. Pentru Elena Raso, imigranta din Calabria, femeia ideala nu putea fi decat aceea aratata de publicitatea tuturor lucrurilor pe care ea nu le avusese niciodata.” Reamintesc faptul ca aceasta carte a fost publicata in anul 1977. Si uite cum au trecut fix 30 de ani si acest stereotip al „femeii snur” sau al masurilor ideale 90-60-90 nu este „demodat” ci, din contra, este din ce in ce mai exploatat si impus ca model femeilor din lumea intreaga, catre mass media si nu numai. Pasez leapsa Elliadei, Corinei, ChriSmillei, Fetei-Care-Nu-Iubeste, lui Blur si lui Bastylica. P.S.: Multumesc Pisicuto pentru ca m-ai lasat sa „fur” subiectul de pe blogul tau
